aprilie | 2012 | Fii lumina…

Viaţa, moartea şi învierea lui Hristos – iată ceea ce trebuie să ne preocupe gîndul, inima şi fapta în fiecare zi, dar mai cu seamă în zilele în care obişnuim să ne salutăm unii pe alţii cu cuvintele: „Hristos a înviat” şi „Adevărat a înviat”. Acestea nu sunt nişte cuvinte simple, aruncate la întîmplare, ci sunt cuvinte ce încadrează întreaga istorie a omenirii şi atunci cînd le rostim trebuie să avem în vedere acest lucru.

Zămislirea Lui Hristos, Mesia, a fost una supranaturală, însă nu i s-a găsit nici măcar o odaie mică şi curată în care să se fi născut. Ieslea, un tîmplar obosit şi o tînără fată l-au întîmpinat pe Împăratul Împăraţilor intrînd în această lume pentru care urma să moară. Şi avîndu-i ca părinţi pămînteşti pe Iosif şi pe Maria, a dus un mod de viaţă, pe cît se poate de obişnuit şi de sărac. Pînă la vîrsta de 30 de ani lumea din jur îl ştia ca fiind Isus, un om ca toţi oamenii, fiul lui Iosif tîmplarul. Doar cele petrecute între cei 30 şi 33 de ani ai Lui, ne vorbesc despre faptul că nu a fost un om obişnuit. Avea ca misiune ceea ce nimeni niciodată nu a avut şi nici nu va avea: primirea pedepsei noastre, a tuturor, pentru păcat. Şi ştiind că plata pentru păcat este moartea, putem să afirmăm că a fost născut pentru a muri în locul nostru. Cine din noi este gata să moară pentru cei dragi? Dar cine din noi este gata să moară în locul vecinului-alcoolic, sau în locul hoţului din oraş, sau în locul unui ucigaş? El, însă, a fost „străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”, a tuturor celor care au trăit vreodată, care trăiesc acum şi care vor trăi în viitor. Putea să renunţe. Avea destulă putere ca să-i înlăture pe soldaţii care-L batjocoreau, ca să-i oprească pe cei ce-i băteau cuiele şi chiar ca să se coboare de pe cruce. Dar n-a făcut-o, pentru că ne-a iubit mult şi pentru că marea Lui dorinţă a fost şi este de a ne vedea îmreună cu El în raiul lui Dumnezeu.

A murit. Cel ce a vindecat mulţi bolnavi, Cel ce a înviat mulţi morţi, Cel ce a hrănit cu cinci pîini şi doi peşti o mulţime de mai mult de 5000 de oameni, Cel ce vorbea mai înţelept decît cel mai mare înţelpt. A murit. Şi vestea morţii întotdeauna este una rea. Deaceea toţi cei ce-L iubeau s-au aflat într-o mare întristare. Cîtă durere a simţit Maria, mamă-sa, văzîndu-şi fiul schingiuit, bătut, batjocorit, răstignit şi mort!? Cîtă jale a fost în ochii fraţilor săi care au crescut împreună cu El!? Cîtă tristeţe şi frică a fost în inimile ucenicilor care L-au urmat!? Însă… mai avem şi o veste îmbucurătoare, o veste nemaipomenit de bună. Ştiţi care este aceasta? Hristos a înviat! Hristos, cu adevărat a înviat! Prin aceasta El a învins moartea. L-a zdrobit pe cel mai mare duşman al umanităţii – pe Diavol. În Mîinile lui Hristos se află cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor. Toată puterea şi mărirea este a Lui. Ai minunata şansă de a te lăsa condus de acest înţelpt, puternic şi măreţ Împărat al Împăraţilor şi Domn al Domnilor.

Se apropie sărbătoarea Paştelui. Sărbătoarea ce-mi serveşte drept un motiv în plus de a-mi reaminti tot ce a făcut Hristos personal pentru mine. El s-a lăsat răstignit pe cruce şi a murit pe atunci, pe cînd eu eram încă plină de metehne, eliberîndu-mă astfel din robia păcatului şi făcîndu-mă copil al lui Dumnezeu. Nu pentru că mi-aş fi cîştigat bunăvoinţa Lui prin fapte bune sau prin străduinţa de a-I face pe plac, ci pentru că mă iubeşte necondiţionat, mă iubeşte mai mult decît îmi pot eu imagina. El a înviat, rupînd legăturile morţii, oferindu-mi astfel şi mie posibilitatea de a mă renaşte împreună cu El la o viaţă nouă, curată, sfîntă, veşnică.

Se apropie sărbătoarea Paştelui. Şi vreau să-ţi spun: „Hristos a înviat!” Dar înainte de a-mi răspunde: „Cu adevărat a înviat”, treci aceste cuvinte prin inima ta şi vezi dacă le găseşti acolo confirmare. Dacă nu… să ştii că ai o mare problemă, eşti rob al păcatului. Dacă da… nu cheltui timpul înfundînd cuptoare, pregătind bucate alese şi vopsind ouă pentru masa de sărbătoare, ci petrece-ţi clipele în rugăciune, meditează asupra relaţiei tale cu Dumnezeu, recunoaşte-l pe Hristos ca Domn şi Mîntuitor al vieţii tale şi vei gusta din fericirea pe care o poate oferi doar Isus Salvatorul.