Sunt multe lucruri în viaţă, cu adevărat importante, dar pe care le ignorăm şi sunt lucruri neînsemnate pe care le considerăm doar importante şi le dăm prioritate. Sunt lucruri pe care trebuie să le facem şi le facem cu plăcere, sunt lucruri pe care le facem forţat pentru că aşa trebuie şi sunt lucruri pe care nu trebuie să le facem, dar le facem.

De exemplu, la nivel teoretic cunosc prea bine că  Dumnezeu este Acela căruia trebuie să-I dau întîietate în viaţa mea creştină, însă acest adevăr nu este actual pentru fiecare zi din viaţa mea. Sunt zile în care vîrtejul vieţii mă învălură dis-de-dimineaţă, mă poartă pe valurile de griji pe tot parcursul zilei şi mă pomenesc seara tîrziu sleită de puteri şi incapabilă de a mai face ceva cu tîlc. Atunci constatez cu tristeţe că nu am înţeles nimic din ziua curent trăită. Sunt sigură că nu sunt singura care mă aflu uneori frămîntată de astfel de gînduri. O persoană mai învîrstă mi-a spus odată că i s-a creat impresia că cei 56 de ani ai săi au trecut într-o singură zi. M-am gîndit atunci că deloc nu doresc ca părerea mea despre viaţa trăită să fie similară cu aceasta. Vreau să privesc în urmă şi să văd acolo biruinţe şi realizări.  De fapt, eu cred că îngrijorările sunt cele care ne fură farmecul vieţii trăite. Ele ne provoacă dureri de cap, stări depresive şi nelinişte sufletească. Ele ne sunt un duşman de moarte care ne împiedică să ne încredinţăm pe deplin viaţa în mînile Celui care ne-a dat-o, în mînile Dumnezeului Atotputernic care ne spune în Cuvîntul Său că viaţa este mai mult decît hrana şi că trupul este mai mult decît îmbrăcămintea. (Luca 12:23; Matei 6:25).

   Sunt multe lucruri de care trebuie să avem grijă, dar care nu trebuie să ne îngrijoreze. Şi este un singur lucru pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi: “Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” (Matei 6:33)

Greşelile, remuşcările, cuvintele nerostite, faptele neînfăptuite, visele nerealizate, nevoile neînduplecate din ziua de ieri, precum şi planurile, speranţele, aşteptările din ziua de mîine, ne împiedică să căutăm Împărăţia Cerurilor în ziua de azi.

Realitatea este că nu stă în puterile noastre să schimbăm trecutul. “Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27) Şi deasemenea, nu stă în puterile noastre să veghem asupra zilei de mîine. “Nu vă îngrijoraţi de ziua de mine; căci ziua de mîine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34) Dar cred că stă în puterile noastre să trăim ziua de azi aşa cum doreşte Dumnezeu ca noi să o trăim.

Astazi! Acum! – este timpul meu şi al tău. Şi nu trebuie să permitem îngrijorărilor să ne fure acest timp preţios, transformîndu-l în deşertăciune a deşertăciunilor şi goană după vînt.

Astăzi! Acum! – este timpul în care trebuie să căutăm Împărăţia Cerurilor, să ne bucurăm în Domnul, să păzim Cuvîntul Adevărului şi să veghem.