Sărbătoarea Paştelui!!! Ouă roşii? Cuptoare înfundate? Mese încărcate cu bucate? Vizitarea cimitirelor? Simplul mecanicul salut „Hristos a Înviat?” şi tot atît de mecanicul răspuns „Cu adevărat a Înviat”? Doar atît sau mai mult decît atît?!

Cuvîntul, care era la început, care era cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu; Cuvîntul, prin care au fost făcute toate lucrurile, şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El; Cuvîntul, în care era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor – acest Cuvînt s-a întrupat şi a locuit printre noi, fiind plin de Har şi de Adevăr. A părăsit toată Slava Cerească şi a luat chip de om, s-a născut pe pămînt pentru a muri pe Crucea de la Golgota. Isus Hristos, Mesia, Salvatorul „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea , a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:3-6). Cît adevăr vindecător conţin aceste versete, cît balsam mîngîietor, cîtă dragoste necondiţionată ascund ele în sine ! Învinuit pe nedrept, bătut pînă nu se mai putea găsi pe El loc fără rană, batjocorit, încoronat cu spini, scuipat, răstignit – îngrozitor, nemaipomenit de îngrozitor, este greu să-ţi imaginezi o astfel de moarte. Însă moartea fizică a Mîntuitorului nu a fost groaznică doar prin aceasta. Cum ne simţim atunci cînd suferim? Cum ne simţim atunci cînd ne doare sufletul? De cele mai multe ori învinuim soarta, învinuim oamenii din jur şi considerăm că ne este prea grea povara. Este scris că Isus Hristos a purtat suferinţele şi durerile noastre, ale întregii omeniri. Toată greutatea neputinţelor şi a păcatelor noastre a căzut peste El. Le-a purtat fără ca să caute vinovaţi, „Cînd a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (Isaia 53:7). Dumnezeu Fiul, răstignit pe cruce, murind a strigat cu glas tare: „Tată, în mîinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23:46), apoi fiind înfăşurat într-o pînză a fost pus într-un mormînt nou, săpat în piatră.

Dar….aici nu au luat sfîrşit lucrurile, deoarece Isus Hristos a biruit moartea înviind din morţi. Ce veste bună ! Ce poate fi mai minunat decît vestea că moartea a fost lăsată fără putere, fiind învinsă odată şi pentru totdeauna?! Ce poate fi mai minunat decît faptul că Mîntuitorul nostru este viu şi că stă acum la dreapta Tatălui Său, mijlocind pentru noi?! Ce poate fi mai minunat decît faptul că problema păcatului nostru a fost hotărîtă în Isus Hristos şi că recunoscînd jertfa Sa divină şi autoritatea Lui în viaţa noastră, avem trecere la Tatăl Ceresc şi nădejdea vieţii veşnice în prezenţa lui Dumnezeu?!

Sărbătoarea Paştelui !!! Mai mult decît ouă roşii, cuptoare înfundate, mese încărcate de bucate şi vizitarea cimitirelor; ci un „Hristos a Înviat?” trecut prin toate cămările inimii şi magicul răspuns „Cu adevărat a Înviat!” trecut prin toată istoria omenirii.

Tîlharul de pe cruce a înţeles calea mîntuirii în ultimul moment al vieţii sale pămînteşti, fapt ce i-a dăruit viaţa veşnică. „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43) – acestea au fost cuvintele pe care Isus Hristos le-a adresat tîlharului. 

Dumnezeu Fiul te aşteaptă şi pe tine în raiul Său şi tu poţi ajunge acolo, doar dacă Îl recunoşti ca Domn şi Mîntuitor al tău.