Posted by: Silvia Bodorin on: noiembrie 19, 2010
Trăim timpuri tulburi, în care oamenii sunt distruşi, dezorientaţi, obosiţi, disperaţi. Se pare că nu mai este nici o nădejde şi că este fără sens să o mai cauţi. Dar această îndurerare, care ar trebui să provoace mila, compătimirea şi dorinţa de alinare, a provocat de fapt, egoismul, răutatea şi încrîncenarea. Îndurerarea, care, în mod normal, ar trebui să arunce oamenii în braţele lui Dumnezeu, îi îndepărtează de El tot mai mult şi mai mult. Nepăsarea a pus mîina pe inimile oamenilor, plantînd în adîncul lor minciuna, desfrîul, duşmănia, ura, astfel încît am ajuns o societate în care divorţurile, avorturile, curvia, mita şi glumele proaste – lucruri pe care Dumnezeu le urăşte – au devenit o normă. Nepăsarea a avîntat asupra Sodomei şi Gomorei mînia lui Dumnezeu şi nici astăzi ea nu ne va scuti de prăpăd. În Evanghelia după Luca (17:28-30), Isus Hristos spune: „Ce s-a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul Omului”.
Societatea nostră este bolnavă mai grav decît presupune, pentru că boala păcatului priveşte nu doar viaţa aceasta, ci şi veşnicia sufletului. Iar nepăsarea deschide calea spre iad. Însă, nu aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la om, pentru că în 1Timotei:2:4 scrie ca Domnul „voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. Şi cuvîntul „toţi” te presupune şi pe tine, şi pe mine. Dumnezeu doreşte ca şi tu să fii salvat, să porţi în inima ta bucurie, să trăieşti în lumină şi fără frică de împrejurări, trebuie doar să-ţi recunoşti vinovăţia în faţa Domnului şi să-i ceri iertare Creatorului pentru rătăcirea în care ai trăit, deoarece „dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi muri la fel”(Luca 13:3).
Care este tabloul vieţii tale?
Alegi tu să nădăjduieşti în Domnul sau cauţi nădejdea bîjbîind prin întuneric?
„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)
Gîndeşte-te la aceasta, pentru că cea mai mare tragedie a sufletului uman este atunci, cînd omul intră pe porţile veşniciei, fără Dumnezeu.
noiembrie 19, 2010 la 8:15 pm
Mulţumesc pentru încurajare.